Tabără la dig

Florești, mai 2015

Vraja canapelei

Pădurea Hoia, mai 2015

Grille

Schiltigheim, martie 2015

Ordinar de Oser (3)

Cluj-Napoca, martie 2014

When you grow up in a place, you always think it’s mundane. Then you travel around and live in different places and you realise that you’ve got it the wrong way round. It’s where you come from that’s the strange, exotic, quirky, mad place. I’m seeing it with very different eyes now. Irvine Welsh     

Ca mulți alți prieteni de-ai mei, am copilărit și "întinerit" la Cluj. M-am învârtit mulți ani prin același loc, simțind, într-o perioadă când căutam strict experiențe noi, că totul din jur e ordinar, lipsit de mișcare, stagnat într-un sec repaus. Părăsind Clujul mi-am dat seama că am înțeles lucrurile pe dos, și că am adaptat subiectiv lucruri extraordinare ca fiind de nivelul lucrurilor ordinare. 

Nu e de mirare că am ajuns să demolez lucrurile astfel. Nu e de mirare nici că prietenii mei manifestă aceeași imunitate față de extraordinarul tangibil (transformat "reversibil" în ordinar), considerând extraordinar doar ceea ce rămâne intangibil. Nu putem fugi deci de concluzia că ar aparține de uman să ne plictisim de ceea ce este normativ. Aspartamul a substituit suprafața papilei gustative ca urmare a insuficienței gustului zahărului pe limba consumatorului. Punctul culminant din mass-media nu se poate limita la hotarele realului, ci trebuie să fie îmbogățită de propagandă și de senzațional regizat. Casa nu mai poate avea un singur etaj, iar viața nu mai poate fi la țară. Diagonala nu mai poate fi mică, iar mașina nu mai poate fi Dacie. Aparține de uman să ne conformăm la pasiunile ignoranței noastre.

Atât eu, cât și prietenii mei am împărtășit visul occidentului la apus de zi, nespus de rar visul orientului la răsărit fiindcă foarte rar ne trezeam așa devreme. La așa ceva mă refeream prin intangibil: visul occidentului. Acum că unii am atins occidentul, am ajuns la pasul în care visăm că dincolo de apa cea mare occidentul ar fi și mai bun. E interesant cum ne ferim astfel de adevărata problemă, căutând rezolvare doar avidității problemei (ceea ce n-ar trebui să fie sarcina noastră, dar uite cum am luat țeapă). 

Deci poate totuși ar trebui să ne trezim - sau măcar să ne trezim mai devreme - fiindcă neglijăm că locul de unde venim este locul straniu, exotic, ciudat, nebun. Ar fi cazul să vedem cu alți ochi.

Epilog. Închei aici. Închei seria aceasta. Am numit-o Ratări și alte posibilități fiindcă într-un mod pesimist am considerat fiecare cadru din film ca o ratare, iar după developare am analizat cu atenție roadele dându-mi seama că unele cadre chiar merită păstrate, chiar arătate altora. M-am distrat încadrându-le și chiar mai mult analizându-le și dându-le fiecăruia în parte o șansă.

Pentru a găsi restul imaginilor din serie vă rog să urmăriți toate imaginile etichetate Ratări și alte posibilități.