5/9

Răchițele, mai 2015

Una din bucuriile faptului că vezi o potârniche este că o vezi. Cam toate păsările sălbatice lipite de sol au tendința să se facă cât mai nevăzute. Să le cauți este o osteneală. Să dai peste ele din greșeală e mult mai ușor, dar vei număra secundele până își vor lua un avânt înaripat în alt loc. Câteva momente și vei rămâne doar cu o amintire. Mi s-a permis să am ocazia primăvara aceasta să mă intersectez cu o grădiniță de 9 pui miniaturali. O potârniche-mamă stresată zburând confuză câțiva metri mai în pădure încerca continuu să mă convingă să merg în altă direcție. O vulpe ar fi crezut că e rănită și-ar fi mers țintă spre ea. În schimb, eu mi-am permis 5 minute să-i număr puii și să le rețin privirea câtorva dintre ei.

Polimerodiversitatea

Florești, mai 2015

Tabără la dig

Florești, mai 2015

Vraja canapelei

Pădurea Hoia, mai 2015

Ordinar de Oser (3)

Cluj-Napoca, martie 2014

When you grow up in a place, you always think it’s mundane. Then you travel around and live in different places and you realise that you’ve got it the wrong way round. It’s where you come from that’s the strange, exotic, quirky, mad place. I’m seeing it with very different eyes now. Irvine Welsh     

Ca mulți alți prieteni de-ai mei, am copilărit și "întinerit" la Cluj. M-am învârtit mulți ani prin același loc, simțind, într-o perioadă când căutam strict experiențe noi, că totul din jur e ordinar, lipsit de mișcare, stagnat într-un sec repaus. Părăsind Clujul mi-am dat seama că am înțeles lucrurile pe dos, și că am adaptat subiectiv lucruri extraordinare ca fiind de nivelul lucrurilor ordinare. 

Nu e de mirare că am ajuns să demolez lucrurile astfel. Nu e de mirare nici că prietenii mei manifestă aceeași imunitate față de extraordinarul tangibil (transformat "reversibil" în ordinar), considerând extraordinar doar ceea ce rămâne intangibil. Nu putem fugi deci de concluzia că ar aparține de uman să ne plictisim de ceea ce este normativ. Aspartamul a substituit suprafața papilei gustative ca urmare a insuficienței gustului zahărului pe limba consumatorului. Punctul culminant din mass-media nu se poate limita la hotarele realului, ci trebuie să fie îmbogățită de propagandă și de senzațional regizat. Casa nu mai poate avea un singur etaj, iar viața nu mai poate fi la țară. Diagonala nu mai poate fi mică, iar mașina nu mai poate fi Dacie. Aparține de uman să ne conformăm la pasiunile ignoranței noastre.

Atât eu, cât și prietenii mei am împărtășit visul occidentului la apus de zi, nespus de rar visul orientului la răsărit fiindcă foarte rar ne trezeam așa devreme. La așa ceva mă refeream prin intangibil: visul occidentului. Acum că unii am atins occidentul, am ajuns la pasul în care visăm că dincolo de apa cea mare occidentul ar fi și mai bun. E interesant cum ne ferim astfel de adevărata problemă, căutând rezolvare doar avidității problemei (ceea ce n-ar trebui să fie sarcina noastră, dar uite cum am luat țeapă). 

Deci poate totuși ar trebui să ne trezim - sau măcar să ne trezim mai devreme - fiindcă neglijăm că locul de unde venim este locul straniu, exotic, ciudat, nebun. Ar fi cazul să vedem cu alți ochi.

Epilog. Închei aici. Închei seria aceasta. Am numit-o Ratări și alte posibilități fiindcă într-un mod pesimist am considerat fiecare cadru din film ca o ratare, iar după developare am analizat cu atenție roadele dându-mi seama că unele cadre chiar merită păstrate, chiar arătate altora. M-am distrat încadrându-le și chiar mai mult analizându-le și dându-le fiecăruia în parte o șansă.

Pentru a găsi restul imaginilor din serie vă rog să urmăriți toate imaginile etichetate Ratări și alte posibilități.

Ordinar de Oser (2)

Cluj-Napoca, martie 2014

Ordinar de Oser

Cluj-Napoca, martie 2014

Seria "Ratări și alte posibilități" părăsește cu totul valea Gersei și toate vecinătățile ei, însă vom reveni cu altă ocazie. Ne întoarcem la Cluj, orașul meu, pentru a termina seria. Și unde altundeva să încheiem o serie trasă în chip pe un vechi aparat foto decât la Oser, târgul drag de vechituri.

Subzonă de tranzit

Cluj-Napoca, februarie 2014

Imagini independente: Autobuzul 35 se apropie de semaforul la care tu aștepți blocat de culoarea roșie la pietoni. Folosești scurtătură, cu toate că e varianta mai lungă, fiindcă pe acest pasaj nu există restricții. / Încă ai sub18, iar unele interacțiuni la nivelul solului te lasă cu o valoare intrinsecă de confuzie. De sub geci de piele ți se oferă la preț de-o alocație telefoanele de pe afișul răstignit deasupra agitației. Ofertă instantanee! Ia-o până nu-l ia pe negustor poliția. / Potențialul interacțiunilor de acest gen de la nivelul subsolului devine imaginabil amplificată. / Tot timpul subsolul a fost o sursă de cacealma, de oameni cu lopeți fugind după oameni fără lopeți, de jandarmi căutând oamenii cu lopeți ghidați de oamenii fără lopeți, de alte întâmplări mai dubașe, de regionalisme vulgare pe care mintea trebuia să le definească în funcție de context. / Cu toate acestea, intri la subsol și descoperi oameni ai solului grăbiți să nu se asimileze subsolului și de-asemenea multă veselie, probabil irațională și alimentată de alcool, pe la barurile ieftine umplute de oameni și sacoșele lor.

Baltă publică

Cluj-Napoca, martie 2014

Daciiizbitenzid

Cluj-Napoca, martie 2014

Buni-Mami-Eu

Cluj Napoca, martie 2014

Am revenit la film acum un an destul de încurajat că știu ce fac. Am mai folosit aparate de scos jpg-uri, chiar și raw-uri (fiindcă mi-am permis luxul). Așa că ce putea fi așa de greu. M-am uitat pe youtube cum se instalează un film și, fidel instrucțiunilor, am pus filmul într-un aparat rusesc, vechi și nesofisticat găsit prin curtea oserului din Cluj. Smena 8M nu a fost o achiziție dintr-o licitație, ci de pe un nylon aruncat pe pământ ca să apere felurite vechituri de noroi. Ea era una dintre vechiturile pe care nu se punea mare preț.

Timpul petrecut prin podul vânzătorului i-a prins bine. Pare să fi dobândit o minte a ei după atâtea decenii, o neîmblânzire pe care am descoperit-o abia după developarea filmului. A fost destul de anevoios să o stăpânesc. Încadrezi, dar încadrează și ea. Apeși butonul, dar ezită ca să-și mai facă și ea un pic de timp să aleagă momentul potrivit.

Ratări și alte posibilități. Ratările nu am de gând să vi le arăt în această serie de sâmbete ce urmează. Posibilitățile însă da, fiindcă au câte ceva de la mine și, așa cum am amintit, câte ceva de la Smena.

Compoziția s-a deplasat către stânga ca să includă o mașină Smart (ideea ei). A decis să pună o sedilă a contemporaneității în compunerea acestei "posibilități" cu toate că eu încadrasem mai în dreapta și mai în urmă cu 20 de ani (ideea mea).

À bientôt!

Villa rustica

Cluj-Napoca, iunie 2014

Invitație la Oser

Cluj-Napoca, martie 2014

Vânt de duminică

Cluj-Napoca, martie 2014

Vas de lut adormit

Cluj-Napoca, februarie 2014

Cules de ghiocei

Făgetul Clujului, februarie 2014

Relaxare totală

Făgetul Clujului, Februarie 2014

Un autentic românesc. Un fel de Let's do it, Romania! cu sensul de Let's keep on doing it, Romania! 

Un fel de disclaimer la sfârșitul clipului de promovare a turismului românesc.

Demoiselles d'Honneur

Cluj-Napoca, februarie 2014

Rochii de ocazie expuse intr-o vitrina a unui magazin de rochii.

Fir întins pe Someșu Mic

Cluj-Napoca, Februarie 2014

Într-o după-masă caldă de februarie, un pescar își întinde firul pe malul Someșului Mic în zona centrală a orașului.

Căutătorii

Cluj-Napoca, Februarie 2014

O familie se plimbă pe str. Drăgălina căutând diferite obiecte în containerele pentru gunoi.