ElectroVille

Schiltigheim, august 2015

Iscălitură

Strasbourg, iunie 2015

 A început vara la Strasbourg (Bas-Rhin, Alsace, France, Europe, Planet #3) și e la fel de cald ca-ntr-o haltă de tren unde lipsește găleata de la fântâna. Auziți aici! Am două serii frumoase care ne vor duce până în toamnă, însă sper să nu stați pe-acasă sau cu mâna pe telefon vânând 3G-ul pe oriunde vă veți afla așteptând să mai postez ceva cu toate că anumite imagini vor fi însoțite de scurte eseuri.

Dintre cele două serii, una am început-o deja, iar dacă nu vă satisface imaginea digitală, o plimbare în jurul oricărui oraș românesc vă va oferi realitatea (deci fiți cu ochii în patru). A fost o distracție să adun acele câteva imagini incluse în această serie (postate/nepostate deja). În ce privește unele, precum Relaxare totală, pur și simplu am căscat de mirare și am zis că n-are cum. Îi mulțumesc lui Mircea că m-a liniștit spunându-mi că e perfect normal și că ar trebui să merg mai des în pădurile Clujului pentru a mă acomoda. Seria cred că va continua pentru restul vieții mele fiindcă, la cum am văzut, lumea are o plăcere de a arunca gunoaie în natură și subiectul nu va fi ușor de epuizat.

No, bucurați-vă de vară! Nu aruncați gunoaie! Nu tăiați păduri!

Grille

Schiltigheim, martie 2015

Saturație

Strasbourg, mai 2014

M-am săturat de cămin. M-am săturat să adorm după orarul altora. M-am săturat să utilizez o baie, cu un număr respectabil de co-utilizatori, deci publică. M-am săturat de muzica vecinilor. M-am săturat de mizeria altora de pe aragaz. M-am săturat de liftul care zi de zi își reinventa mirosul. M-am săturat să-mi fie frică că mi se va fura bicicleta peste noapte.  M-am săturat de ușa ce se tot lovea de toc din cauza curentului de aer. M-am săturat de chiuveta care se înfundase. M-am săturat de frigiderul neîncăpător. M-am săturat de căldura africană de după-amiază. M-am săturat de petrecerile târzii de weekend la care nu participam. M-am săturat de o relativă singurătate.

Și totuși, tot ce s-a întâmplat e parte din viața mea. Mi-a stricat monotonia. M-a făcut mai bucuros.

Deux blancs, svp!

Mollkirch, aprilie 2014

Am luat la trântă Alsacia în ultima perioadă. Ba am fost pe jos în niște adidași găuriți pe care trebuia să-i arunc acum un an, ba cu cea mai ieftină bicicletă pe care am găsit-o la un târg de biciclete. Observ cu o oarecare agitație subconștientă că lumea are. Are de unde să ia un gnom de grădină, de ce nu trei la fel. Are de unde să ia motociclete pentru o tură în Vosges, de ce nu patru la fel. Are de unde să își umple căruciorul cu multe lucruri de producție de rutină, de comerț profesional. Are nevoie de un cal, dar ia doi cai albi fiindcă sunt la ofertă: Deux blancs, s'il vous plaît! Da, lipsește kitschul, dar parcă mi-e dor de el fiindcă kitschul din ograda omului demască personalitatea omului, pe când ordinarul comfortabil și organizat demască probabil doar personalitatea banilor.

Par cityvélo

Strasbourg, martie 2014

E interesant cum fiecare om care aude că am cumpărat o bicicletă la un târg de biciclete stă un pic să se gândească. Mai întâi cred că nu înțelege de ce ar fi așa important că mi-am luat o bicicletă și nu o mașină. În cele din urmă fiecare îmi spune resemnat în aceleași cuvinte (plus ou moins): într-adevăr e mai bine să circuli prin Strasbourg cu bicicletă. Și e... într-adevăr.